102 de ani de la constituirea Consiliul Naţional Român din Maramureş
Acum 102 ani la Sighetu Marmației, Adunarea de constituire a Consiliului National Roman din Maramures, i-a ales pe cei 34 de delegati pentru adunarea care urma sa aiba loc 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. 22 noiembrie 1918 o zi de referinta pentru istoria municipiului Sighetu Marmatiei, capitala celui de-al treilea comitat al monarhiei bicefale austro-ungare.
În acea perioadă Maramureşul clocotea de patriotism şi speranţă. „Treziţi din somnul cel de moarte”, liberi şi independenţi, delegaţii maramureşeni la Marea Unire porneau spre Alba Iulia pentru a rupe „lanţurile robiei”, cu entuziasmul celor care aud chemarea istoriei la fapte şi cu piepturi pline de mândrie naţională, din care răsunau cântece patriotice. Maramureşul şi maramureşenii şi-au adus din plin contribuţia la cea mai glorioasă pagină din istoria acestei ţări: Marea Unire.
Lect. Dr. Ilie Gherheșn în cartea „Maramureșenii și Marea Unire de la 1918”, arată că:„ Un amănunt de suflet, se cuvine să amintim că drapelul tricolor românesc sfințit în Slatina și purtat de către românii din dreapta Tisei la Alba Iulia a fost găsit păstrat cu sfințenie în perioada interbelică, în altarul bisericii greco-catolice din Sat-Slatina, de către cărturarul Gheorghe Vornicu. Atât acest drapel al românilor maramureșeni din dreapta Tisei, cât și celelalte stindarde purtate de delegații Maramureșului au fost confecționate dintr-un val de pânză tricoloră adusă de către Florentin Bilțiu-Dăncuș de la Arad, de la tribunul Vasile Goldiș, drept donație. Ulterior, la Baia-Mare delegației maramureșenilor li s-a mai făcut cadou un drapel național de către egumenul din Bixad, care s-a dovedit a fi cel mai mare din toată adunarea, la fel și stegarul, cel mai înalt. Drapelul sighetenilor pe care a jurat președintele Sfatului Național Comitatens, avocatul dr. Vasile Chindriș, sub cuvânt de învățătură și sfințenie al preotului din Săpânța, Simion Balea, în ziua de 22 noiembrie 1918, a fost brodat de către surorile Mihalyi de Apșa; opt fete domnișoare, între 13 și 33 de ani, care au fost amenințate apoi de către câțiva unguri din oraș că vor fi spânzurate, cu franjuri rupte din acesta. N-a fost să fie așa. Dimpotrivă!”.
Unirea Maramureşului cu România a fost proclamată pe 1 Decembrie 1918 în Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, provincia fiind socotită ca făcând parte, împreună cu Sătmarul şi Crişana din aşa numita Ţară Ungurească (vechiul Partium). Populaţia românească şi ruteană din zonă s-a pronunţat pentru încorporarea întregului Maramureş la România, însă Conferinţa de Pace de la Paris a acordat României doar partea sudică a acestuia, delimitată înspre nord de râul Tisa.
.
sursă: Gazeta de Maramureș