Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul românilor. Obiceiuri si superstiții
În fiecare an, în data de 30 noiembrie, creștinii ortodoxi îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol Andrei. Sfântul Andrei mai este cunoscut drept cel Întâi chemat, acesta fiind cel care l-a făcut cunoscut pentru prima dată pe Hristos, spunându-i fratelui său că l-a aflat pe Mesia, însoțindu-l după pe Hristos prin Țara Sfântă și fiind martor la minunile pe care le-a săvârșit.
Sfântul Apostol Andrei se bucură de o cinstire deosebită in biserica română, greacă și rusă, datorită faptului că a predicat în teritorii care aparțin azi României, Greciei și Rusiei. Acesta a început prin a predica Evanghelia în Asia Mică, de acolo a venit în ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră și i-a creștinat pe strămoșii noștri geto-daci, fiind astfel considerat protectorul neamului românesc.
Sfântul Apostol Andrei si-a găsit moartea prin răstingnire dar se pare ca acesta s-a considerat a fi nedemn să fie răstignit pe cruce la fel ca și Domnul Dumnezeul său, implorând să îi fie făcută o cruce diferită, fiind în cele din urmă răstignit pe o cruce în formă de X, cruce care a rămas cu denumirea „Crucea Sfântului Andrei”.
Care sunt tradițiile pe care românii le respectă în legătură cu sărbătoarea de Sfântul Andrei?
Ziua de Sfântul Andrei mai este denumită în folclor și Ziua Lupului, lupul fiind un important simbol pentru daci, steagul acestora având înfățișarea unui balaur cu cap de lup. Se spune că în ziua de 30 noiembrie lupul devin mai ager, vânează orice îi iese în cale și poate chiar să își îndoaie gâtul țeapăn.
În această zi românii respectă unele obiceiuri pentru ca lupii să nu se apropie de gospodării să nu le strice vitele. Nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut.
În noaptea de Sfântul Andrei se spune că animalele pot să vorbească iar cine le ascultă, este sortit morții. Tot în această noapte se spune că ies strigoii, spiritele morților, care își vizitează rudele având gânduri malefice și provocând suferință, durere sau chiar moarte. Pentru a se proteja de strigoi și de duhurile rele, oamenii pun usturoi atât în colțuri ale caselor, cât și în grajduri.
În speranța că își vor visa ursitul, fetele nemăritate coceau o turtă cu apă, sare și făină, pe care o mâncau, așteptând ca prin acest act magic să afle cine va fi viitorul soț.
Noaptea Sfântului Andrei -Vasile Alecsandri
Zgomot trist în câmp răsună!
Vin strigoii, se adună,
Părăsind a lor sicrie.
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
Vântul suflă cu turbare!
A picat stejarul mare,
Cerul s-a întunecat!
Luna saltă-ngălbenită,
Printre nouri rătăcită,
Ca o luntre părăsită
Pe un ocean turbat.
Bufnele posomorâte,
În a lor cuiburi trezite,
Ţipă cu glas amorţit.
Lupii urlă împreună,
Cu ochi roşi ţintiţi la lună,
Câmpul geme, codrul sună,
Satan pe deal s-a ivit!
Iată-l! iată, Satan vine,
Răzbătând prin verzi lumini,
Pe-un fulger scânteietor.
Umbre, stafii despletite,
Cucuveici, iele zburlite
Şi Rusaliile pocite
Îl urmează ca un nor!
Sus, pe turnul fără cruce,
Duhul-rău zbierând se duce,
Şi tot turnul s-a clintit!
Miezul nopţii-n aer trece
Şi, lovind arama rece,
Ore negre douăsprezece
Bate-n clopotul dogit.
Strigoimea se-ndeseşte,
Horă mare învârteşte
Lângă turnul creştinesc.
Iar pe lângă alba lună
Nouri vineţi se adună,
Se-mpletesc într-o cunună
Şi împrejuru-i se-nvârtesc.
Voi, cu suflete curate,
Cu credinţi nestrămutate,
Oameni buni, femei, copii!
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
Acum iată, pe mormânturi,
Clătinaţi, bătuţi de vânturi,
Toţi strigoii s-au lăsat.
Aşezaţi într-un rond mare,
Adânciţi în întristare,
Pe sicriu-şi fiecare
Oasele-şi a rezemat.
Unul zice: Eu în viaţă
Cu o mână îndrăzneaţă
Multe drepturi am răpit!
Răpit-am pâinea de hrană
Unei gingaşe orfană
Ce, pierdută şi sărmană,
În mizerie-a pierit!
Altul zice: Eu în lume
Am avut putere, nume,
Căci am fost stăpânitor!
Dar în oarba-mi lăcomie,
Pentru-o seacă avuţie,
Am împins în grea urgie
Pe sărmanul meu popor!
Altul zice: Eu în ţară
Fost-am o cumplită fiară,
Plină de amar venin!
Împotriva ţării mele
Făptuit-am multe rele,
Şi-am legat-o în lanţuri grele
Şi-am vândut-o la străin!
Foc şi ură-n veşnicie
Pe voi cadă, pe voi fie!
Strigă-atunci un glas ceresc.
Şi pe loc cad în morminte
Păcătoasele-oseminte.
Iar pe zidurile sfinte
Trece-un foc dumnezeiesc!