EDITORIAL. De ce câștigă mereu PSD alegerile?
facebook.com
În ultimii 21 de ani, PSD a câștigat fiecare rundă de alegeri parlamentare. Unii ar spune chiar de 31 de ani, dacă luăm în calcul și FSN / FDSN / PDSR (cu excepția anului 1996, dar și atunci a fost cel mai mare partid), sau de 76 de ani, dacă includem și PCR.
Iată care au fost rezultatele Partidului Social Democrat de-a lungul timpului.
Camera Deputaților:
- 1992: FDSN – 27,74%
- 1996: PDSR – 21,52%
- 2000: PDSR – 36,61%
- 2004: PSD+PUR – 36,64%
- 2008: PSD+PC – 33,09%
- 2012: USL – 58,63%
- 2016: PSD – 45,47%
- 2020: PSD – 28,90%
Senat:
- 1992: FDSN – 28,31%
- 1996: PDSR – 23,08%
- 2000: PDSR – 37,09%
- 2004: PSD+PUR – 37,12%
- 2008: PSD+PC – 34,16%
- 2012: USL – 60,10%
- 2016: PSD – 45,66%
- 2020: PSD – 29,32%
În opinia mea, există cinci motive principale pentru care acest partid continuă să câștige fiecare tură de alegeri legislative, chiar dacă de câteva ori a rămas totuși în opoziție.
1. Inerția electoratului
PSD este cumva opțiunea default, setarea implicită a politicii românești. Când nu e omul sigur ce să facă și devine prea confuz, revine la PSD. De aceea a câștigat la scor PSD după fiecare perioadă de stat în opoziție, când cei de la putere au dezamăgit. Vorba aia: pute, da-i călduț. E răul cu care lumea s-a obișnuit, știe la ce să se aștepte de la el și nu riscă să vină un rău necunoscut, imprevizibil.
Lucrurile stau la fel în multe state ex-comuniste, unde partidul care este perceput ca fiind continuator al vechiului sistem are acest beneficiu, de variantă sigură la care recurge populația în clipe de incertitudine. În țările occidentale, scena politică este mai segmentată, există cel puțin 2 sau 3 forțe politice cu electorat stabil, astfel că rotația la putere este mai ușor de făcut, fără scandaluri publice și perviziuni apocaliptice care să determine ieșirea poporului din letargie.
2. Publicul țintă
Principalele nișe demografice ale PSD sunt: pensionarii, asistații social, funcționarii statului și persoanele cu venturi reduse și educație scăzută din zonele rurale și urban-periferice. Problema celorlalte partide (cum sunt PNL și USR PLUS în prezent) este că pur și simplu nu au ce să le ofere acestor categorii sociale în plus față de ceea ce le oferă PSD. Pot doar să le ofere în minus, pentru a-și satisface propriul electorat.
Partea proastă pentru ele este însă că așa-zisul „electorat de dreapta” (care nu este de fapt de dreapta) e mult mai mic, mai instabil și mai puțin dispus să iasă la vot. USR PLUS este limitat la câteva sute de mii de antreprenori și liber-profesioniști, plus câțiva intelectuali și mulți tineri, studenți și hipsteri din zonele urbane, care însă n-au chef să meargă la urne. PNL poate prinde grosul angajaților în mediul privat (dar numai cei cu salarii mai mari decât minimul), precum și alte grupuri conservatoare fiscal, care sunt însă tot o minoritate (pentru că pe conservatorii social tot PSD i-a acaparat).
Nostalgicii vechiului regim și grupurile sociale care trăiesc în sărăcie vor vota mereu cu PSD, pentru că s-au obișnuit cu pomenile de la stat și nu pot sau nu vor să iasă din această situație. De aceea PSD are un număr mare de voturi asigurat fără a face nimic, ba chiar le primește și atunci când face greșeli majore. Concurenții lor însă trebuie să se lupte în continuu pentru fiecare vot, să convingă din nou și din nou. Singura lor speranță este că demografia defavorizează oarecum PSD, prin dispariția fizică a unor alegtori, an de an. Însă apar alții în locul lor, cât timp sărăcia persistă…
3. Potențialul de manipulare
Electoratul PSD, având în medie o vârstă mai înaintată, un grad mai scăzut de cultură și implicit un nivel mai redus de gândire critică, este mai ușor de manipulat, lucru de care se ocupă cu succes mai multe televiziuni, site-uri și ziare. Desigur că și electoratul celorlalte partide poate fi și este manipulat, însă în cazul lor efortul este mai mare și evident costurile sunt mai ridicate.
Fanii PNL și mai ales cei ai USR PLUS sunt mai ușor de convins să iasă în stradă la proteste, dar greu de motivat să și meargă apoi la vot. Iar aceasta este o limitare serioasă, pentru că nu te poți baza la nesfârșit doar pe demonstrații, ai nevoie în final și de o validare la urne. În acest context, nivelul de educație mai ridicat al electoratului de dreapta se dovedește a fi o piedică mai mult decât un avantaj, pentru că-l determină să fie mai blazat și indiferent, să se rezume la activism civic, dar să nu se implice în politică și să nu vină la urne.
4. Structurile vechi
PSD este partidul din România cu cele mai stabile și complexe structuri interne, iar asta îl ajută foarte mult să poată propune candidați în aproape toate localitățile din țară, să facă campanii electorale consistente și să mobilizeze alegătorii pentru a ieși la urne. Adversarii lor politici spun că au moștenit fostele structuri comuniste. Așa o fi, dar ele funcționează, iar restul partidelor sunt cu mult în urmă în această privință.
PNL a lucrat mult la acest lucru în ultimii ani și începe să se apropie de nivelul social-democraților. Ironia este că, în unele locuri, au reușit tocmai prin preluarea filialelor PSD. USR PLUS stă însă mult mai prost. La alegerile locale au reușit să înainteze liste cu candidații doar într-un număr relativ mic de UAT-uri, dacă ne gândim că au avut 5 ani în care să se pregătească. Iar asta i-a dezavantajat foarte mult, în special la alegerile unde contează personalitățile locale și unde nu se votează politic după trendul național.
5. Pretențiile votantului
Votantul PSD este cel mai constant votant român. Este foarte greu să-i schimbi opțiunile sau să-l faci să renunțe la vot. Partidul se poate baza pe el, astfel că are o bază electorală asigurată și își permite să facă propagandă politică pentru a-i convinge pe cei nehotărâți sau pentru a prelua alegătorii altor partide. Chiar și atunci când politicieni de top ai partidului sunt implicați în scandaluri serioase sau când rezultatele guvernărilor sunt mediocre, fanii PSD iartă cu ușurință aceste mici defecte, considerându-le doar greșeli inevitabile de moment, iar brandul PSD rămâne în continuare solid.
Cetățeanul care votează PNL este mai instabil și taxează orice greșeală – reală sau percepută – făcută de partid. Baza electorată a liberalilor este mai mică, o mare parte din susținătorii lor din perioadele de maxim succes sunt conjuncturali și pleacă cu ușurință spre alte partide când au chiar și mici nemulțumiri. Tocmai din acest motiv liderii partidului au încercat în ultima perioadă se apropie de modelul PSD și să-și creeze o fundație mai consistentă, care să le ofere un confort pe termen lung.
În cazul USR PLUS, situația este mult mai rea. Electoratul lor stabil este aproape inexistent, întreg partidul fiind de fapt născut din manifestații de stradă. Așteptările votanților față de cei pe care i-au ales din acest partid sunt enorme, de cele mai multe ori nerealiste și vor provoca în scurt timp dezamăgire. Lucruri minore, care nu ar fi afectat cu nimic un partid „clasic”, provoacă pierderea unor susținători ai USR PLUS, care nu evaluează pragmatic activitatea reprezentaților lor, ci se raportează la ei mai degrabă emoțional. Dacă nu-și definește clar doctrina, publicul-țintă și obiectivele, dacă nu reușește să determine măcar o parte a fanilor să înțeleagă cum funcționează politica și cum poți obține rezultate în lumea reală, USR PLUS va avea o mare problemă la următorul ciclu electoral.
În concluzie, PSD pleacă din start cu un avantaj în orice cursă electorală, iar competitorii săi ar trebui să accepte acest lucru și să se orienteze în consecință, nu să rămână în negare și să se iluzioneze că situația ar fi altfel. Principalele două forțe politice concurente, PNL și USR PLUS au avut două abordări diferite pentru a recupera acest decalaj: liberalii au decis să copieze modelul social-democrat, iar useriștii au hotărât să atace frontal vechile structuri, să fie anti-sistem și să vină cu ceva radical diferit. Rămâne de văzut care dintre cele două variante va avea succes, mai ales pe termen lung.
Adrian Avarvarei
Sursa presalocala.com